(București, Centrul Cultural "Palatele Brâncovenești", 14 martie - 12 aprilie)
Anca Mureșan tinde, prin cele mai recente picturi ale sale, spre o critică a poeticii globale neoconceptualiste la care majoritatea artiștilor s-au adaptat și a aderat, instrumentalizând tabloul drept o variantă a discursului frust, transpus pe pînză. Artista arată tabloul așa cum apare el acum: pradă facilă a unor practici ce-i piratează substanța și-i neglijează spiritul. Dar tot ea este cea care împinge pictura la limită, undeva înăuntrul ei, pe marginea râpei, acolo unde sfâșierile lăuntrice provoacă ulcerații ale suprafeței și convulsii ale sensului. Pictura ei este o aglomerare compactă de piste, de impulsuri contradictorii, concomitente. Simezele dezvăluie pagini dintr-un inedit jurnal pictat în care descoperi un artist de o seninătate și o detașare definitiv câștigate, dar și cu o nouă libertate, rod al reflexiei și al melancoliei. Plastic, este o schimbare de registru și o mare cotitură în creația sa, o (re)deschidere spre ethosul meridional, o revenire întru sine prin înluminare.
(București, Centrul de Instropecție Vizuală, 3 - 20 martie)
În luna martie 2010, Centrul de Introspecție Vizuală colaborează cu artiștii Nicu Ilfoveanu, Răzvan Botiș, Arnold Estefan în realizarea unui nou program expozițional, intitulat "96x40x30". "96x40x30" este o inițiativă ce-și află sursa de inspirație în condiția prezentă a scenei de artă din România și se adresează acelor artiști care trăiesc, lucrează și produc în acest context. Proiectul este o sumă de episoade individuale ce se concentrează asupra unor evenimente, teme, istorii orale, marcate de nespectacular, de obișnuit și care au ca punct comun o structură spațială și formală rigidă, reprezentată de un soclu de marmură cu dimensiunile de 96x40x30 cm. Nicu Ilfoveanu, Răzvan Botiș, Arnold Estefan sunt invitați să răspundă provocărilor acestui format de expunere, să-l reinterpreteze, aducându-l într-o relație directă cu preocupările lor curente. Noile producții artistice, prezente în spațiul CIV pe durata a patru zile, dincolo de raportul adesea critic cu contemporaneitatea, repun în valoare necesara practică a contemplării. Proiectele urmează să fie arhivate într-o publicație post-eveniment ce include și o serie de interviuri realizate cu artiștii.
(București, Galeria Atelier 030202, 11 martie - 11 aprilie)
Artiste din Austria și România, active pe scena artistică internațională (Irina Botea, Delia Popa, Magda Pelmuș, Simona Vilău, Cristina Garabetanu, Alexandra Bodea, Marilena Preda Sanc, Lena Lapschina, Petra Sterry, Chloe Potter, Doris Mayer, Eva Ursprung și Eva Schlegel) au fost invitate să-și prezinte viziunea asupra noțiunii de "Idilă" în contextul actual. În spațiul cultural european, cu "Idila" se asociază o stare de spirit idealizată, senină, veselă și familiară, ce se dorește a fi un contrabalans la realitatea existentă. În construirea atmosferei idilice rolurile de gen apar neschimbate în timp.
Costache Popescu Ghergani invită consumatorii români de artă să poposească în sala Constantin Brâncuși a Palatului Parlamentului la un măr și o porție de cultură. Artistul propune întoarcerea la lucrurile simple, dar fundamentale ale vieții, privite prin luneta fermecată a unei lumi de poveste. Astfel, personaje de basm, fructe, legume, jucării și animale întregesc tabloul unui "Aprozar" jucăuș, zglobiu și inocent. Din peisajul unic creat de autor nu puteau lipsi prietenii săi devotați, câinii. Foca, Tibi și Codruț, câinii Vier Pfoten care fac terapie cu micuții cu dizabilități din diferite centre specializate sunt prezentați în cadrul expoziției. Pentru prima dată, niște câini, până nu demult fără stăpân, intră în Palatul Parlamentului.
Alexandrina Hristov își dă întâlnire cu publicul, nu pentru un concert, așa cum suntem obișnuiți, ci pentru vernisajul unei expoziții originale de pictură și de tolbe. Alături de picturi puteți admira și o serie de tolbițe din colecția "Sirin", inspirată din mitologia slavonă și folclorul rusesc, care vine în completarea identității artistice a Alexandrinei. Sirin este femeia-pasăre (jumătate pasăre - jumătate femeie) care aduce fericirea, iar cântecul ei divin alungă tristețea. Tolbele sunt confecționate manual de artistă, din materiale frumoase, aduse din orașul său natal, Chișinău. Prima geantă a fost creată mai mult din amuzament, însă încet încet pasiunea pentru accesorii a Alexandrinei a determinat-o să și le creeze singură. De altfel, artista își concepe singură vestimentațiile originale. Un alt element de noutate al expoziției îl reprezintă decorurile, care însoțesc de acum încolo toate spectacolele Alexandrinei.
Expoziția de scenografie "Schițe" semnată de Raluca Turliu Cobilanschi, organizată de DanaArt Gallery și găzduită de Teatrul Masca, își propune să prezinte publicului o parte din munca unui om aflat în spatele scenei, o bucățică din munca unui scenograf. În expoziție sunt expuse 20 de schițe de atmosferă și costum ale câtorva piese de teatru celebre. Publicul are ocazia de a vorbi cu artista pentru a înțelege conceptul scenografic și regizoral pe care l-a gândit pentru fiecare piesă expusă.
(București, Muzeul Național Cotroceni, 8 martie - 31 mai)
Elementul central al expoziției îl reprezintă un număr de 120 de planșe, reproduceri după crochiuri de modă, realizate de artiști mai mult sau mai puțin celebri ai timpului, toate promovate de reviste de modă publicate la Viena, Berlin, Budapesta și Paris, în perioada 1890-1914. Pornind de la aceste planșe, eleganța feminină de altădată este redată în expoziție prin recrearea a trei modele de rochii realizate de binecunoscuta creatoare de modă Liza Panait. De asemenea, în expoziție figurează și veșminte reprezentative pentru moda secolului al XIX-lea și începutul secolului XX: copia rochiei doamnei Elena Cuza, reconstituită după mărturia iconografică lăsată de litografia din 1863, semnată Carol Popp de Szathmary, o rochie cu turnură, costum (taior și fustă), costum de călătorie, bluze din dantelă model "Art-Nouveau", fuste cu trenă, corsaje, pelerine. Apanaj al eleganței, accesoriile nu lipsesc din cadrul expoziției: trusa de voiaj a doamnei Elena Cuza, servicii de toaletă, sticluțe de parfum, casete de bijuterii, mănuși, evantaie, lornion, umbreluță de soare, carnețel pentru dans, pălărie și manșon, ghete și pantofi de damă etc. Pentru că în acea perioadă femeile erau mai întâi de toate soții și mame, în expoziție figurează și un trusou pentru nou-născut datat 1902, alături de fotografii de epocă.
(București, Galeria Mora, 18 februarie - 12 martie)
Carmen Dobre a studiat comportamentul, obiceiurile și imaginea muncitorilor de pe șantierele de construcții din Bucureștiul contemporan, încercând să creeze o reprezentare care să trimită la imaginile propagandistice din perioada comunistă. Având în vedere că formulele comuniste de reprezentare se bazează pe discrepanța dintre realitate și reprezentare, această serie fotografică face o referire indirectă la condiția socială precară a muncitorilor din vremurile recente. În trecut muncitorul era glorificat în cadrul ideologiei anti-intelectuale și în consecință imaginea sa era cosmetizată în buletinele de știri, paradele aniversare și dansurile tematice televizate. Lucrările artistei preiau aceste strategii, prezentând imagini estetizante care par înscenate.
(București, Pavilion Unicredit, 18 februarie - 28 aprilie)
De ce devin artiștii contemporani niște "tovarăși ai timpului" atât de activi și intervin asupra lui în asemenea moduri, încât îl încadrează în metanarațiunile istorice implicite în spațiile sociale contemporane? Expoziția asociază întrebarea de mai sus cu practicile artistice care implică dileme puse de reprezentarea, rememorarea și actualizarea trecutului din perspectiva proiectelor modernității socialiste și comuniste. În lucrările artiștilor pot fi detectate două moduri de gândire principale și interconectate. Pe de o parte avem o reflecție asupra posibilelor sensuri ale straturilor istorice prezente în arhitectură și în alte forme de organizare a vieții, ce investighează în particular modul în care istoria este transmisă și mediatizată. Astfel, aici centrul de interes îl reprezintă condițiile contemporane de producere a experienței trecutului. Pe de altă parte se pune un accent puternic pe meditația asupra aspectului emancipator al modernității ca proiect neterminat. Din această perspectivă există o nevoie urgentă de evaluare a potențialului actual al modernității și, concomitent, de analiza critică a erorilor sale. Investigarea de către artiști a modurilor de reamintire, uitare sau reactivare a ideilor revolute ale modernității socialiste, ale căror elemente încă mai contribuie la edificarea spațiilor în care trăim, permite o reevaluare a potențialului contemporan al artei în raport cu noua economie existentă, cu formele de organizare a vieții și cu inițierea unor experiențe colective.
Dacă ne gândim la exasperarea unora dintre contemporanii noștri atunci când laptop-ul nu se poate conecta la nicio rețea sau când telefonul mobil nu are semnal, devine limpede că ceva s-a schimbat în societatea noastră. O echipă pasionată a "Prezentului" reunind specialiști ai "Trecutului" - istorici și arheologi - și specialiști ai "Viitorului" - ingineri și informaticieni, ne invită să facem, cu toții, o incursiune în timp, pornind de la cele mai îndepărtate manifestări ale ființei umane, într-o călătorie de milenii, de la primele scrieri la multimedia. Proiectul a fost pus la cale de Institutul Multimedia Româno - Elvețian, împreună cu partenerii săi elvețieni de la Haute Ecole ARC - Ingéniérie, susținuți fiind de Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva, Muzeul Banatului din Timișoara, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, Muzeul de Istorie din Sighișoara și Muzeul Unirii din Alba Iulia.
(București, Muzeul Național de Artă al României, 18 decembrie 2009 - 28 martie 2010)
Muzeul Național de Artă al României are plăcerea de a ni-l prezenta pe Kunisada, mare gravor al școlii Utagawa. Expoziția de gravură japoneză din secolul al XIX-lea, este organizată de Secția de Artă Orientală a MNAR, în urma unei minuțioase cercetări a colecției de artă japoneză păstrate în patrimoniul muzeului. Curatorul expoziției și autorul catalogului este Carmen Brad, specialist în arta extrem orientală. Expoziția reunește un ansamblu de șaizeci și trei de gravuri policrome create de Utagawa Kunisada (1786-1865), unul dintre cei mai populari maeștri gravori ai vremii sale, artist deosebit de prolific, desenator și colorist redutabil. Din ansamblul de gravuri aflate în colecțiile MNAR au fost selectate exemplarele cele mai valoroase ca realizare artistică și calitate a imprimării. Ele ilustrează cîteva dintre temele predilecte la Kunisada: imagini cu femei frumoase, scene de teatru, portrete de actori, lucrări inspirate din literatura, istoria și legendele Japoniei. O secțiune specială este dedicată lucrărilor care îl prezintă pe Genji/Mitsuuji, personaj literar ilustru în epocă. Expoziția cuprinde de asemenea un set de gravuri create în colaborare cu marele peisagist Utagawa Hiroshige (1797-1858).
(București, Galeria ArtSociety, 28 ianuarie - 14 martie)
Viorel Mărginean este unul dintre artiștii care și-au edificat un loc în istoria recentă a picturii românești printr-o optică singulară asupra lumii, prin sensibilitatea receptivității față de sfera vegetalului și consecvența cu care a aprofundat metaforele acesteia, prin îndelungata activitate expozițională și recunoașterea criticii de artă. Opera sa, ale cărei origini pot fi identificate în raportul său din copilărie cu locurile natale - podișul Transilvaniei - este expresia atentei observații asupra naturii și schimbărilor ei. Peisajele sale cuprind mai mult decât poate îmbrățișa privirea, cercetând îndeaproape fragmente din priveliști văzute sau imaginate, țesute apoi în planuri ample.
După istoriile cu prințese dantelate, pisici călătoare, grădini suspendate și case zburătoare pictate migălos pe ceainice, farfurii și alte obiecte din porțelan fin de inspirație colonială, artista Ana Wagner continuă povestea porțelanului pictat manual pe cele mai noi și, în același timp, cele mai mici obiecte de porțelan din atelierul propriu. Bijuteriile din porțelan ale Anei Wagner sunt, fiecare dintre ele, obiecte unicat, pentru că, așa cum spune artista, "Atelierul de creație Wagner Arte Frumoase și Povești" mizează chiar pe cultivarea minuțiozității, a răbdării investite de către artist în obiectul lucrat manual de la cap la coadă, pe energia creatoare care poate fi transmisă către receptor, chiar și prin intermediul unei bijuterii mici și delicate.
(București, Muzeul Național Filatelic, Expoziție permanentă)
În cele trei săli de expunere pot fi admirate o parte a celor peste 11 milioane de timbre, ce reprezintă aproximativ trei milioane de serii filatelice, unele unicat la nivel mondial, altele matrițele originale din oțel cu care s-au tipărit cele patru valori din prima emisiune "Cap de Bour" Moldova (1858), precum și probe, machete și diverse stadii de realizare a timbrelor din anul 1872 până astăzi. La acestea se adaugă obiecte poștale datând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și din prima jumătate a secolului XX, ce ilustrează evoluția Poștei Române în această perioadă.
