Literatura, ca şi teatru, ca şi orice artă până la urmă, lucrează cu mesaje, comunică stări, emoţii dar în primul rând o poveste viabilă. La limită, orice mesaj artistic poate fi încărcat, diseminat într-o asemenea măsură şi de o anumită manieră încât să mişte ceva în însăşi structura corpului social. Spectatorii neimplicaţi de ieri se simt motivaţi să acţioneze. Şi arta capătă valoare de manifest.

Materialul artistic se adresează publicului larg. Acest pasaj între mintea autorului şi interpretarea receptorului este adesea periculos. Autorul nu are cum să controleze traiectoria ideilor sale şi a mesajelor pe care le poartă. Uneori, metaforele ucid.

Aceasta este tema de bază a textului dramatic semnat de Martin McDonagh. "Omul pernă” este analiza cu accente thriller a rolului literaturii, a ficţiunii în lumea contemporană, ca şi relaţia creatorului, a autorului cu cenzura impusă de cei din jur (public obişnuit, autorităţi) şi, de ce nu, eficienţa autocenzurii, în faţa unei audienţe standardizate şi scandalizate.

O copilărie traumatizantă - acesta este fondul emoţional al autorului de povestiri macabre cu copii ucişi Katurian K. Katurian. O copilărie în care Mama şi Tata sunt Bau-Bau iar fratele labil psihic un motor al creativităţii, al luptei cu spectrul ratării în viaţă ca şi în artă.

Numai că, în naivitatea sa, Michal preferă să trăiască în lumea povestirilor scrise de fratele său - cu porcuşori verzi şi fetiţe Iisus - şi, nu în ultimul rând, să intervină în ele, să curme din faşă chinul previzibil al copiilor eroi. Această empatie cu spaţiul ficţional, acest transfer de energii şi convingeri între imaginaţie, creaţie şi realitate, naşte un complicat labirint interior, o revoltă şi o teribilă culpă.

Statul totalitar, restrictiv şi egoist, reprezentat de poliţiştii detectivi Tupolski şi Ariel, face ordine în această încâlcită istorie, cu sânge rece şi în obsesia randamentului. Vinovatul va fi pedepsit exemplar, nici măcar nu va fi lăsat să-şi termine ultima poveste începută în gând (10 secunde sunt prea multe pentru un ucigaş de frate) dar arta îi va supravieţui, cu toată cruzimea, echivocul şi naivitatea ei.

"Omul pernă” de la Act este unul dintre cele mai puternice, impecabil articulate spectacole din ultimii ani. Toţi cei patru actori - Ionuţ Grama, Lucian Iftime, Cătălin Babliuc şi Dan Rădulescu - se identifică remarcabil cu personajele lor purtătoare de mesaj deloc lesne de decodificat şi interpretat. Avem mulţi actori talentaţi dar numai unii au şi forţa spirituală, carisma, resursele emoţionale pentru a activa resorturile complicităţii cu sala, a asuma o partitură deopotrivă în plan intelectual, artistic şi expresiv.

Este omeritul unui regizor - Eugen Gyemant - cu virtuţi de explorator tenace, răbdare, înţelepciune şi rafinată perspectivă asupra teatrului ca lume şi ca templu al ideilor. Întotdeauna se simte când în spatele unei puneri în scenă stă o minte ageră, un om sensibil şi cultivat, deschis, unul care ştie "de ce” dar ne poate oferi şi un "cum” viabil, fără patetism sau încrâncenare.

"Omul pernă” este o mostră de izbândă profesională, o simbioză între emoţie şi cruzime, într-un concept artistic în care nu sunt excluse poezia, candoarea sau surâsul.